November rain...

... un single al formatiei Guns N' Roses o piesa muzicala deosebit de frumoasa si un videoclip pe masura...si...si foarte trist.... ca o ploaie marunta si rece de noiembrie....

 ...it's hard to hold a candle in the cold  November rain....

Aveti aici si versurile :
http://www.elyrics.net/read/g/guns-n_-roses-lyrics/november-rain-lyrics.html

Si ca sa fie si mai trist  am gasit o poezie de Heinrich Heine :

Iubito, când te-or aseza
        traducere de Ion Bentoiu                          

Iubito, când te-or aseza
Într-un mormânt întunecat
Eu ma cobor în groapa ta
Cu capul trist în jos plecat.

Te strâng la piept si te sarut
În noaptea trista si pustie,
Chip rece, palid si tacut,
Voi fi si eu asemeni tie.

Se scoala mortii si dansând
Pornesc în veselul sabat;
Dar noi ramânem în mormânt
Si tu ma tii îmbratisat.

Când mortii toti vor fi chemati
La judecata de apoi,
În groapa, strâns îmbratisati,
Ramânem numai singuri noi.

Ploaia care va veni....

 

Asteptam ploaia  sa ne aduca putina racoare ,macar un pic de racoare....
Florian Pitis ne  spune ca :
"Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate."

Si ar fi multe  ce trebuiesc potopite...Mai putem spera oare ?




Sunt un frate tânar, care crede în dreptate,
Am ochi negri, dar am mâinile curate.
Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate,
Nu raspund când mi se-arunca vorbe-n spate.

Un fapt fara importanta ma poate face sa sper,
Ma-nclin si pun în balanta ce-i sfânt cu ce-i efemer.
Peste tot atârna greu
Teama de sinceritate...

Dar de câte ori, prieteni, n-am surâs cu întristare,
Când sperantele pareau înselatoare.
Când necinstea si prostia si-ascundeau prin gropi norocul,
Stiti de câte ori, prieteni, i-am prins jocul.
Ne-am saturat de palavre, de carti si filme de soc,
Cu vampe, regi si cadavre, cu stele de iarmaroc.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.

Mi-e lehamite de marsuri, de tromboane si plocoane,
De blazoane, de canoane si fasoane.
Fiindca banul si puterea sunt pericole morale
Circul vieti ne-a impus salturi mortale.
Deasupra florilor noastre ciuperca cheama a pustiu,
Din cer cad pasari albastre si totusi nu-i prea târziu.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Sa-ncercam sa facem noi
Un oras fara pacate.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Ploaia care va veni
Le va potopï pe toate.

Nu-ti sade bine cand plangi....

 Vremea asta  e ca o vaduva mereu inlacrimata.Mai aude cate -o vorba de duh ( ca ,de , in lume traim) si- i scapa cate-un zambet si cateva raze de soare printre genele-i umede apoi o mustra constiinta si se porneste din nou pe plans varsand siroaie de lacrimi.
Mai bine decat sa stea tot cu acul in mana precum cusatoreasa asta a lui   Diego Velázquez (n. 1599, Sevilla - d. 6 august 1660, Madrid)

 sa se priveasca in oglinda precum Venus ,tot a lui Diego Velazquez :

Am sa-l pun si pe Dan Spataru sa-i cante poate o inveselim: