Viaţa la ţară

Nu, nu  mă refer la romanul lui Duiliu Zamfirescu....E ceva ce trăiesc în mod real, din vara asta de când m-am mutat la ....locuinţa  mea de vară (vorba lui George Topărceanu ).
E frumos şi plăcut să stai aici la aer curat şi linişte  şi sper să avem o iarnă  mai  blândă  ca să pot rămâne aici fără să sufăr prea mult datorită lipsei de confort, cel pe care mi-l dă locuinţa de la oraş.
Stau aici şi am grijă de Griguţa  mea cea cu patru puişori ( Vezi "Toamna se numără bobocii").Trebuie să explic : când a venit la mine Grig era atât de mică încât nu ne-am dat seama dacă e femelă sau mascul....Am crezut că e Grig, dar s-a dovedit a fi ....Griga. Ca să ne demonstreze a făcut şi pui.
Pe la sfârşitul lunii iulie a venit  Bella, căţeluşă din rasa Beagle, aleasă de nepoţi pentru a fi câinele nostru de pază. După multe năzbâtii pe care le-a făcut, dându-ne bătăi de cap şi nouă şi  vecinilor, s-a resemnat şi  a acceptat să stea în ţarc. E adevărat, are o privire tristă şi mustrătoare că nu o eliberăm mai des din ţarc  ca să alerge ( ca bezmetica ) prin toată grădina  şi  să mai dea iama şi în grădinile şi curţile vecinilor săpându-şi  porţi de ieşire prin gardul de sârmă. Iat-o într-o fotografie ( nu vă lăsaţi  impresionaţi....nu e chiar aşa de  năpăstuită precum lasă să se înţeleagă din privire) :

Dar pentru că nu ne-am aliniat la activitatea specifică de la ţară şi nu ne-am cumpărat şi noi câţiva porci, sau o vacă ori un cal, sau măcar o capră ( pentru care să se roage vecinii să moară) , vecinii (cred) s-au gândit că nu avem activitate suficientă şi ....ne-am trezit în curte cu încă trei căţeluşi  un pic mai mari decât o pisică, albi cu puţin galben pe la urechi, cu ochişori negri, cu codiţe jucăuşe şi cu o poftă nebună de mâncare.
Ospitalieră  ( aşa cum le şade bine celor de la ţară),  le-am servit masa pe terasă  până să vină acasă vecinii din stânga ( de unde am văzut că au descins în curtea noastră musafirii nepoftiţi).Dar,  până la urmă , nu i-a revendicat nimeni....nici vecinii din stânga, nici cei din dreapta şi nici altii din sat. Aşa că musafirii nepoftiţi s-au instalat pe terasa mea şi se simt de parcă moşii şi strămoşii lor au locuit acolo de când lumea şi pământul şi  asta spre încântarea nepoţilor care au acuma fiecare câte un căţeluş pe care să-l plimbe în braţe . Noi mai sperăm să le găsim stăpâni (cel puţin pentru doi din ei ) ....Iată-i pe cei trei musafiri botezaţi (cum se cuvine) de cei trei nepoţi :

Acum  iau lecţii de canto de la alţi trei căţei de pe net ....Au început cu strofa a doua din "Oda bucuriei"...

Vrea cineva să fie prietenul lor cel bun ?