Si totusi a existat o femeie de o "frumusete coplesitoare" care era stanjenita de frumusetea ei si care era nemultumita si isi considera frumusetea drept un handicap datorita caruia talentul si activitatea sa profesionala erau puse in umbra.
Si poate ca este adevarat pentru ca la fiecare film al sau in primul rand spuneai despre ea "frumoasa femeie" si abia dupa aceea apreciai jocul actoricesc.
In ce ma priveste am aflat despre ea cand am vazut prima oara filmul "Pe aripile vantului".Tocmai citisem cartea si peste foarte putin timp a ajuns in orasul meu filmul.Nu tin minte daca mi-o imaginasem in vreun fel pe Scarlett O'Hara in timp ce citeam cartea ,dar cand am vazut filmul mi-am zis ca nu putea arata altfel.
Am aflat din recenzii ca si regizorul filmului a ales-o dintr-un numar mare de pretendente la rol dupa prima proba pe care a dat-o si ca ar fi exclamat ceva de genul :"Am gasit-o pe Scarlett". Ochiul lui de regizor ,sunt convinsa,i-a apreciat in primul rand talentul actoricesc.
Desigur v-ati dat seama despre cine este vorba :Vivien Leigh,Lady Olivier ((n. 5 noiembrie 1913 - d. 7 sau 8 iulie 1967),actrita de origine engleza.A luat premiul Oscar de doua ori : pentru rolul din "Pe aripile vantului" si pentru cel din "Un tramvai numit dorinta" in care "„a avut una dintre rarele interpretări despre care se poate spune că inspiră în deplinătate atât frica cât și jalea” a afirmat un critic de film.
Actrita considera comedia mult mai dificil de jucat decât drama, deoarece necesita o precizie mai mare și că accentele ar trebui să cadă pe pregătirea actorului pentru roluri în comedii. La sfârșitul carierei sale, când a jucat în tragedii ale lui Shakespeare, ea a remarcat că „este mult mai ușor să faci oamenii să plângă decât să îi faci să râdă”.(sursa Wikipedia)
Si pentru aducere aminte un clip cu imagini din filmul "Podul Waterloo" un alt film in care frumusetea si jocul actritei te farmeca :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu