Sunt un gutui bătrân ...Noroc cu cele câteva ramuri tinere care mi-au crescut în primăvară de m-au lăsat şi nu m-au tăiat de tot....Florile de pe ramurile astea noi s-au scuturat deja....A venit vara ! E o căldură înăbuşitoare.... Dar azi am avut o bucurie....poate e ultima....cine ştie? ...
Grădinarul (sau cine o fi ăsta care m-a tăiat ?) mi-a atârnat un furtun de ramura cea mai înaltă ce mi-a
lăsat-o...M-am răcorit un pic....E bine....Apoi am auzit râsete de copii....Au venit copiii ! Tare mă bucur văzându-i jucându-se prin grădină....Nu vin atât de des cât mi-aş dori....Dar astăzi au venit ! Şi s-au răcorit şi ei sub duşul improvizat sub creanga mea cea mai înaltă....Ia ....ia priviţi şi voi :
Nu-i aşa că e o minune ce mi s-a întâmplat ?!
miercuri, 18 iunie 2014
luni, 26 mai 2014
Minutul de cultură şi ....amuzament
Scăpaţi de emoţiile create de alegerile europarlamentare, de noaptea albă plină de socoteli politice şi de palpitaţiile create de această zi care va zgudui din temelii politica românească urmărind timp de 45 de secunde un recital de muzică clasică. La pian o viitoare mare pianistă...asta dacă nu s-a răzgândit deja....
sâmbătă, 17 mai 2014
Curcubeul meu....
Nori negri se apropiau de gradina mea....
Dar i-am alungat cu un zambet....
Atunci a aparut un curcubeu...
Alungati norii negri cu un zambet....
Dar i-am alungat cu un zambet....
Atunci a aparut un curcubeu...
Alungati norii negri cu un zambet....
duminică, 20 aprilie 2014
Hristos a înviat !
vineri, 18 aprilie 2014
miercuri, 9 aprilie 2014
Afară ploua ca şi toamna....
....şi-i urât....exact ca în poezia lui Demostene Botez, "Singurătate"
Afară plouă ca şi toamna şi-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, şi atât.
În mine toate amintirile te-aşteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie şi dreaptă.
Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
În mine nu mai este nici un gând.
Vreau să citesc şi-mi cad din mână cărţile;
Mă împresoară chipul tău din toate părţile.
Mâna ce mi-a-mprăştiat părul şi gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.
Rămân uitându-mă pe geam ca dupã tine
Şi tot aştept pe cineva ce nu mai vine.
Afară plouă ca şi toamna şi-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, şi atât.
În mine toate amintirile te-aşteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie şi dreaptă.
Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
În mine nu mai este nici un gând.
Vreau să citesc şi-mi cad din mână cărţile;
Mă împresoară chipul tău din toate părţile.
Mâna ce mi-a-mprăştiat părul şi gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.
Rămân uitându-mă pe geam ca dupã tine
Şi tot aştept pe cineva ce nu mai vine.
luni, 3 martie 2014
Convorbire telefonică
De 138 de ani (din 1876) tot vorbim la telefon...Asta datorită domnului Alexander Graham Bell (n.3 martie 1847 - d.2 august 1922) care în anul 1876 a devenit prima persoană care a brevetat un dispozitiv capabil să emită şi să recepţioneze cuvintele rostite.
Iată-l vorbind la telefon ....cu o doamnă....

Ia să-l sun si eu....
Alo, Mr.Bell ?
Alo ?....Alooooo?.............Aaaaalo?...........are telefonul închis sau nu este în aria de acoperire....
Asta e ! Voiam doar să-i spun că apreciez nespus ideea dumnealui cu telefonul......Cum am fi putut vorbi noi acum din tramvai, din baie, din avion....mă rog ....de peste tot... Sigur, am evoluat, nu mai avem cabluri. Avem nişte obiecte mici ca nişte bijuterii pe care le rătăceşti prin poşetă şi le cauţi cu disperare când ţi-e lumea mai dragă...Ei, nu se face, la vârsta mea, să mi-l agăţ de gât....
Apoi, după ce-l găseşti, trebuie să schimbi ochelarii pentru că nu vezi, cu cei pe care-i porţi pe stradă, unde trebuie să apeşi, pe care din grămada aceea de butonaşe drăgălaşe?
Într-un sfârşit găsesc şi ochelarii, văd unde să apăs, dar.....nu mai cântă....I-am luat piuitul! Scrie:
" Apel ratat!" Doamne, oare ce am ratat? Vreo declaraţie?....vreo invitaţie?
Pentru orice eventualitate intru în magazinul de vizavi şi-mi cumpăr o palărie nouă....
asta ?
....da , e prea înflorată pentru mine ....
mai bine asta :
mai bine nu...am să iau modelul şi mi-o croşetez singură.....
Iată-l vorbind la telefon ....cu o doamnă....

Ia să-l sun si eu....
Alo, Mr.Bell ?
Alo ?....Alooooo?.............Aaaaalo?...........are telefonul închis sau nu este în aria de acoperire....
Asta e ! Voiam doar să-i spun că apreciez nespus ideea dumnealui cu telefonul......Cum am fi putut vorbi noi acum din tramvai, din baie, din avion....mă rog ....de peste tot... Sigur, am evoluat, nu mai avem cabluri. Avem nişte obiecte mici ca nişte bijuterii pe care le rătăceşti prin poşetă şi le cauţi cu disperare când ţi-e lumea mai dragă...Ei, nu se face, la vârsta mea, să mi-l agăţ de gât....
Apoi, după ce-l găseşti, trebuie să schimbi ochelarii pentru că nu vezi, cu cei pe care-i porţi pe stradă, unde trebuie să apeşi, pe care din grămada aceea de butonaşe drăgălaşe?
Într-un sfârşit găsesc şi ochelarii, văd unde să apăs, dar.....nu mai cântă....I-am luat piuitul! Scrie:
" Apel ratat!" Doamne, oare ce am ratat? Vreo declaraţie?....vreo invitaţie?
Pentru orice eventualitate intru în magazinul de vizavi şi-mi cumpăr o palărie nouă....
asta ?
....da , e prea înflorată pentru mine ....
mai bine asta :
mai bine nu...am să iau modelul şi mi-o croşetez singură.....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)









.jpg)





