Daca va plac filmele lui Michelangelo Antonioni va sugerez Blow-Up realizat in 1966 si premiat cu Palme d'Or 1967 la Festivalul de la Cannes.
E adevarat ,filmele lui Antonioni nu sunt niste povesti la care razi cu pofta sau plangi participand sufleteste la actiunea filmului alaturi de protagonisti.La filmele lui trebuie sa ai rabdare sa privesti ,sa cauti sa intelegi ce vrea sa-ti sugereze succesiunea imaginilor care se perinda prin fata ochilor uneori foarte repede,alteori atat de lent incat iti da senzatia ca-ti pierzi timpul de pomana.Am vazut spectatori (si nu putini) iesind din sala dupa vreo jumatate de ora de la inceperea filmului timp in care protagonistii (parca Monica Vitti ,dar nu mai stiu cine era partenerul) s-au uitat unul la altul fara sa scoata o vorba....
In Blow-Up un fotograf din lumea modelling-ului descopera la developarea filmului ca a fotografiat din intamplare o crima.Mergand la locul unde a facut filmul ( intr-un parc)descopera cadavrul ,dar pana a doua zi dispare si cadavrul si ii sunt furate si filmele.Filmul este o meditatie asupra naturii realitatii.Iar ,dupa cum declara Antonioni:„Realitatea se schimbă atât de repede încât, dacă un subiect nu este valorificat, un altul apare. A-i permite propriei atenții să fie atrasă de fiecare lucru mărunt a devenit un viciu al imaginației. Tot ce ai de făcut este să ții ochii deschiși: totul se umple de semnificație; totul țipă să fie interpretat, reprodus."
Antonioni realizeaza in acest film un mod de a percepe realitatea filtrat prin conventionalitatea imaginii.Fotograful profesionist este prins ca intr-o panza de paianjen in lumea modelling-ului,iar contactul sau cu lumea este intotdeauna mediat de pelicula aparatului de fotografiat.De aceea ,desi martor la o crima ,el isi da seama de aceasta abia la developarea fotografiilor.De fapt ,prin aceasta operatiune obtine el accesul la realitate fiind in imposibilitatea unui act direct,nemediat, la care aspira.Incercarea lui de a iesi din aceasta lume lipsita de autenticitate este sortita de la inceput esecului.
Finalul filmului nu aduce nici o rezolvare nici in ceea ce priveste rezolvarea crimei si nici in ceea ce priveste conditia existentiala a personajului.Scena de final ,jocul de tenis dintre doi mimi urmarit cu deosebita atentie si concentrare de un public format tot din mimi ne va sugera finalul .Personajul atras la inceput ca un spectator pasager al jocului va fi inclus in joc in momentul in care mingea imaginara sare inafara terenului de joc.
Iata un trailer si scena de final:
