Musafirul nepoftit

Într-o seară, după o ploaie frecventă în perioada aceea, ne-a bătut la uşa de la intrare un musafir pe care nu l-am poftit ... Norocul meu că nu m-am dus eu la uşă pentru că trăgeam o spaimă zdravănă. Soţul meu,cu ospitalitatea-i caracteristică, i-a deschis uşa şi l-a luat în palmă. Mi-a cerut repede o cutie penru că îl cam strângea de degete cu nişte cleşti sau coarne ciudate. Care va să zică s-a hotărât să-l aresteze preventiv până la cercetarea motivului pentru care ne-a deranjat şi mai voia să-l arate copiilor care urmau să vină la sfârşitul săptămânii. I-am dat o cutie cu ceas ca să vadă (musafirul) că suntem corecţi şi nu vom depăşi timpul legal de arestare preventivă. Vedeţi cum arăta :

Apoi am întrebat Wikipedia  ce fel de animal este acesta şi am vazut că semăna perfect cu poza afişată de ei :https://ro.wikipedia.org/wiki/Rădașcă. Era, de fapt, un mascul după cum ne-am dat seama şi am căutat în Dex online  care e masculinul de la "rădaşcă" dar Dex online-ul era la ora de meditaţie:

Aşa că am presupus că se cheamă  Rădaşcu....
Am aflat că e o specie pe cale de dispariţie şi că e protejată de lege. I-am dat să mănânce  frunze,petale de trandafiri,cireşe...numai specialităţi pentru insecte...L-am ţinut captiv vreo două zile şi  am aflat că vizita copiilor de la sfârşit de săptămână se va amâna.Atunci am hotărât să-l eliberăm din arest ca nu care cumva să fim acuzaţi de arestare ilegală. Mai ales pentru că Rădaşcu a învăţat foarte repede care-i treaba cu ceasul şi ne-a arătat printr-o mişcare sugestivă că timpul de detenţie a expirat:

L-am pus în cireşul din curte.Va găsi el o bucăţică de scoarţă putrezită să se hrănească...
Nu l-am mai văzut de atunci...

Trandafirii tăi....

Trandafirii tăi
Eu i-am făcut dulceaţă
Vremea a trecut
Şi i-am mâncat demult....
La,la,la,la,la,la....pam,pam....

Urmează   căpşunile :

Şi am citit pe net că pot face şi dulceaţă de mentă...Aha....Până mă dumiresc vă urez o vară bogată în trandafiri şi dulceţuri...Revin....

Şi vara va sosi....

Deja e pe poteca spre casă....E cam plângăcioasă, e adevărat. Dar florile se simt foarte bine udate de lacrimile ei.

Au înflorit chiar şi trandafirii de dulceaţa :

Şi margaretele sunt frumoase:

Braduţului i-au ieşit podoabe noi...semn că vrea să se înalţe...

Casa îşi face rochie nouă ...deocamdată  e în lenjeria intimă...

Codiţă  o priveşte cam ciudat....

Da, va sosi ea şi vara....

De ziua FERICIRII....

mi se pare că se potrivesc versurile lui Nichita Stănescu :

Du-mă, fericire, în sus, si izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se,
două culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, intoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuita luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

şi pictura lui Rene Magritte :

....asta ,bineînţeles dacă sunteţi  nişte romantici....

Dar sigur se potriveşte şi fotografia asta :

Îndemnaţi primăvara să se instaleze mai repede, să-si facă treaba ca lumea şi apoi să plece lăsând  locul verii  cu soarele şi cu marea ei....
Să fiţi  fericiţi !

Primăvara va sosi....

Au apărut brânduşele şi ghioceii ...

şi mărţişoarele :

Mai rămâne să se termine odată ploile şi frigul acesta care ne face în ciudă :

Cap de afiş...

Pentru că  îmi place să mă uit la reclame am să încerc să realizez şi eu una .Am găsit un personaj care merită să fie adus în atenţia publicului larg . Drept urmare vi-l prezint  pe viitorul  marele terapeut :
                                               CIORICĂ   ŢÂRU
(este negru ca o cioară şi subţire ca un ţâr)

a....despre mine-i vorba ? Pe bune...eu absorb energiile negative...am şi o asistentă.. priviţi :

da,da...eu sunt Milka....

mai precis Prinţesa Milka

Capacitatea  lor terapeutică a fost deja  experimentată. După o şedinţă de terapie somnul relaxant vă este garantat :

Poveste de iarnă

Ne-am obişnuit în ultimii ani cu ierni blânde, fără zăpadă sau cu câte o fulguială simbolică. Dar anul 2015 şi-a  zis că  ne-a fost destul răsfăţul acesta... Aşa că ....a venit iarna mai adevărată decât în ultimii ani. Acu' vreo două sau trei seri a început să fulguiască. Aşa  se  vedea  în  lumina  felinarului  de la fereastra mea :

Dimineaţa, sub geamul meu arăta aşa :

Iar drumul spre casa de la ţară arăta aşa :

Ce o fi făcând Codiţă  (Crăcănel sau Shadow, e totuna)? Cum a auzit motorul maşinii ne-a aşteptat în   faţa porţii :

Hei,aţi venit?Nu ştiam cum să vă anunţ că totul s-a albit în jurul meu !

Uitaţi-vă cum arată grădina...Nici oasele pe care le-am pus bine nu le mai găsesc....

Şi pe terasă şi pe cuşca mea şi chiar brăduţul l-a năpădit ....vedeţi :

Şi între timp au mai apărut două ciudăţenii...Voi le-aţi adus? Cine sunt ăştia ?

Nici măcar nu are nasul comestibil....