Spleen de duminica

versuri: Demostene Botez

Ce- i fi facand pe-acolo unde esti ?
Pe-aicea ploua linistit ... pustiu ...
Cu unghia pe geamul straveziu
Scriu inceputul unei vechi povesti.

In jurul mesei fac calatorii,
Neobosit, desi-am pornit de-un ceas.
Vreau parca sa ajung unde-ai ramas,
Desi cu gandul tot te-astept sa vii.

Si-asa, absent, de mult calatoresc
Purtand in mine fericirea noastra ...
Le geam o clipa ca sa-mi racoresc
Imi razam fruntea calda de fereastra.





Spleen

Afară plouă ca şi toamna şi-i urît,                                
Mă uit pe geam ca după tine, şi atît.

În mine toate amintirile te-aşteaptă,
De-aceea mi-i privira stranie şi dreaptă.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plîngînd,
În mine nu mai este nici un gînd.

Vreau să citesc şi-mi cad din mînă cărţile;
Mă împresoară chipul tău din toate părţile.

Mîna ce mi-a-mprăştiat părul şi gîndurile
Îmi amestecă pe carte toate rîndurile.

Rămîn uitîndu-mă pe geam ca după tine,
Şi tot aştept pe cineva şi nu mai vine.