Primul barbat care a devenit tata a fost ,desigur,Adam. Mark Twain ne dezvaluie amanunte din "Jurnalul lui Adam si al Evei" si iata amintirile lui Adam din perioada cand a devenit tata:
"I-am spus Cain.L-a prins ea….L-a gasit printre copacii doborati,la cateva mile de adapostul nostru….Intr-un fel seamana cu noi.S-ar putea sa ne fie chiar ruda.Asa crede ea ,dar mi se pare ca greseste.Dimensiunile diferite duc la concluzia ca e un animal nou si total deosebit de celelalte-poate vreun peste,desi,cand l-am pus in apa sa vad ce face,s-a dat la fund…………..Lighioana asta o preocupa mai mult decat oricare alt animal si ea nu e in stare sa spuna de ce……Uneori plimba pestele-n brate cate-o jumatate de noapte ,cand ala plange ca vrea-n apa……….
Nu e peste.Nu ma dumiresc deloc ce e.Cand nu-i place un lucru,scoate tot felul de sunete curioase si dracesti,iar cand ii place face “gu-gu”. Nu-i ca noi fiindca nu merge pe picioare.Nu-i pasare, ca nu zboara.Nu-i nici broasca ,ca nu topaie si nu-i sarpe ca nu se taraste…….Nu face decat sa stea culcat ,mai ales pe spate,cu picioarele-n sus……….
Uimirea creste in loc sa scada.Acuma creatura nu mai sta culcata.A pornit-o in patru labe…………E construit cam ca noi,dar felu-n care se misca dovedeste ca nu-i din stirpea noastra. Picioarele din fata-s scurte si cele din spate lungi.Asta arata ca e –nrudit cu cangurul……………drept care l-am botezat Cangurum Adamiensis………….
Cangurul creste inainte intr-un mod ciudat si derutant…..Acum are blana pe cap.Nu-i ca blana de cangur ci exact ca parul nostru,numai ca-i mult mai fin si mai moale,si in loc sa fie negru ,e rosu.Simt ca-mi pierd mintile cand vad evolutia capricioasa si enervanta a acestui specimen zoologic neclasificat………
Nu e cangur.Nu,fiindca se tine de degetul ei,se ridica si face asa cativa pasi pe picioarele dinapoi.Dupa aia cade. O fi un soi de urs.Totusi n-are coada-cel putin pana acum- si nici blana ,decat pe cap……
M-am uitat in gura lui.Inca nu-i nici o primejdie fiindca are numai un dinte.Si inca n-are coada.Face mai multa galagie decat inainte,mai ales noaptea.M-am mutat afara,dar in fiecare dimineata,la micul dejun,ma uit sa vad daca nu i-a mai iesit vreun dinte.Daca i se umple gura de dinti,o sa-l izgonesc – cu sau fara coada –fiindca ,in fond,un urs n-are nevoie de coada ca sa fie periculos.
O luna am fost plecat la vanatoare si pescuit……Intre timp ursul a-nvatat sa mearga singur pe picioarele din spate si zice “tata” si “mama”.Fara doar si poate e- o specie noua.Asemanarea asta cu vorbele noastre poate fi desigur pur accidentala………
Trebuie sa mai existe pe undeva vreun exemplar,care-o sa fie desigur mai putin primejdios in compania propriei sale specii.Am sa plec la drum de indata.Dar mai intai ii pun botnita.
Peste trei luni.Vanatoarea a fost foarte,foarte obositoare,dar fara succes.Pana m-am intors eu ,ea nu s-a urnit de-acasa,dar a mai prins unul! Asta,da,noroc! Puteam eu sa bantui prin codri inca o suta de ani,ca tot n-as fi dat peste ce cautam.
L-am comparat pe cel nou cu cel vechi si se vede cat se poate de clar ca sunt din acelasi neam…………..Ea ii spune Abel.
Peste zece ani: Sunt baieti…..Abel e baiat bun,dar lui Cain i-ar fi prins bine sa ramana urs.Dupa atatia ani ,imi dau seama ca am judecat-o gresit pe Eva.E mai bine sa traiesti inafara gradinii cu ea ,decat inauntru fara ea….."
De la Adam lumea,evident,a evoluat si barbatii nu mai au asa probleme in recunoasterea odraslelor :
Sunt mai nepriceputi in treburi gospodaresti dupa cum se vede din clipul urmator :
dar pe parcurs si asta se invata :
La multi ani,taticilor !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu