Oameni obisnuiti

I'm an Ordinary Man

Well after all, Pickering, I'm an ordinary man,
Who desires nothing more than an ordinary chance,
to live exactly as he likes, and do precisely what he wants...
An average man am I, of no eccentric whim,
Who likes to live his life, free of strife,
doing whatever he thinks is best, for him,
Well... just an ordinary man...
(from My Fair Lady-Professor Higgins)

11 martie

Prietena din copilarie

Nu am multi prieteni,dar cei pe care ii am sunt prieteni adevarati.
Mioara e prietena mea din copilarie.In copilarie ii spuneam Mimi.
Nu-mi amintesc prima noastra intalnire,dar a fost inainte de a merge la scoala.
Strada pe care locuiam,la cateva case una de alta,era o strada la marginea sud-vestica a orasului.
Erau construite case doar pe o singura parte,iar pe partea cealalta erau terenuri
agricole,iarba,copaci,stalpi de telegraf si un sant plin cu apa  atunci cand ploua.
Mergeam cu o paturica si cu jucarii pe partea cealalta a strazii si ne faceam
"casa noastra".Nici nu terminam bine de asezat lucrurile in "casa" si ne si chemau
parintii la masa,la somnul de dupa-masa,sau mai stiu eu la ce...Tare eram dezamagite
ca nici nu apucaseram sa ne jucam...Uneori reuseam sa  mai facem si mancare pentru papusile
noastre ....Bobitele de nalba prezente din belsug in jurul nostru era "mazarea" noastra.

Apoi am mers la scoala....Mioara era cu un an mai mare decat mine.Imi impartasea multe
din "experienta" ei.
Ca toti prietenii adevarati mai aveam si discutii in contradictoriu,ne mai si certam si
uneori foloseam un limbaj mai dur.Imi amintesc cum enervandu-ma foarte tare odata i-am spus
"du-te la dracu'".Bineinteles ca s-a suparat pe mine si m-a facut sa nu uit foarte usor
aceasta iesire a mea necontrolata.Ea era deja pioniera si urma sa ma faca si pe mine .
Asta se facea in curtea scolii,in careu, unde erau prezenti toti pionerii claselor din scoala,
in cadru festiv unde depuneai juramantul,ti se puneau intrebari din statutul pionierului,
se prezenta in fata tuturor situatia la invatatura,comportamentul,etc.
Mi-o imaginam pe Mioara luand cuvantul si spunand cum am injurat-o.A fost un chin! Dar nu s-a intamplat asa....M-a amenintat doar ca sa ma invat minte ....

Aveam codul nostru de semne prin care comunicam la distanta (din fata casei mele  pana
in fata casei ei).O rotire a bratului drept in fata executand cercuri ample insemna
"Vino la mine",atingerea repetata de cateva ori cu palma dreapta in crestetul capului insemna
"Merg s-o intreb pe mama daca ma lasa" si alte semne pe care nu le mai tin minte....

Prin clasa a sasea incepuseram sa avem simpatii printre elevii mai mari.Le daduseram coduri ca
sa putem vorbi despre ei in prezenta adultilor si sa nu ne inteleaga.Simpatia ei avea
codul MMC iar a mea CSZ.Bineinteles ca nici MMC si nici CSZ habar n-aveau de existenta noastra.
Eram prea mici si neinsemnate.
Magazinul de paine  si cel alimentar erau la departare de vreun sfert de ceas de casele
noastre.In drumul nostru la "Alimentara" sau dupa paine puteam sa ne intalnim simpatiile.
Vestea i-o aduceam la cunostinta celeilalte folosind formula "A fost soare
si senin" pentru cazul cand il intalneam si"A fost innorat si a plouat" daca nu-l intalneam.
Asta pentru ca cei care ne auzeau vorbind sa nu ne inteleaga.
Bunica Mioarei era unguroaica,nu vorbea foarte bine romaneste si era foarte amuzanta cand
ne auzea vorbind si nu intelegea :"Proaste esti,cand a plouat astazi ?"
La inceputul clasei a opta Mioara s-a mutat la Alba Iulia.
Ne scriam scrisori lungi si amanuntite.Despre scoala,carti citite,filme,muzica si multe altele.
-Ti-a placut Rhet Butler ?
-De la prima propozitie- mi-a raspuns Mioara.
In vacante venea la Oradea.Atunci povesteam tot ce ni se intamplase.

Timpul a trecut peste noi,copilaria a ramas departe dar prietenia noastra continua si acum.
Nu ne vedem des dar vorbim si acum si povestim la fel ca in copilarie.
Astazi e ziua ei....
"Cu fiecare primavara care vine
Totul intinereste inafara de mine..." - si-a facut ea singura o poezie....

Sufletul ei a ramas la fel de tanar ca in copilarie

La multi ani,Mioara !














21 februarie
Seful
Imi veti spune ca daca e sef nu e tocmai un om obisnuit...
E adevarat,e un om putin mai neobisnuit printre cei obisnuiti.
Corect?

Cand am obtinut transferul in orasul natal dupa zece ani lucrati,la inceputul carierei, intr-un fermecator oras din inima tarii,primul om cu care am luat legatura, in fabrica in care urma sa lucrez, a fost seful.

Un tip de statura mijlocie,slabut,saten cu ochi mici, caprui, care te priveau pe furis ocolind o privire directa ochi in ochi.
-E un om bun,ca"painea lui dumnezeu"si foarte destept,mi-au spus ulterior colegii...
Si asa era....subalternii lui n-au simtit frica de autoritatea sefului asa cum alti sefi reuseau sa le-o picure in suflete.

In schimb lui ,fire timida si lipsita de personalitate,ii era tare frica de sefi.
O colega mai nastrusnica si amatoare de farse il pacalea in fiecare an de 1 aprilie ca e chemat la director.
Era de ajuns sa ridice receptorul ,sa se prefaca a vorbi cu directorul si sa-i faca doar semn cu capul sa plece la director.
Acesta se ridica brusc,intrerupea orice activitate si pleca la director.
Se intorcea in scurt timp cu fata rosie de manie si-i spunea colegei cu vocea gatuita:
-Gabi,sa nu mai faci asta!
In anul urmator se intampla la fel....

Uneori avea crize de autoritate....Se intampla dupa ce consuma alcool.
Era moda sa ne sarbatorim zilele de nastere sau onomastice in timpul programului si (in ciuda Decretului 400 dat de Ceausescu) se consuma si alcool.
Ducea paharul la gura cu mana tremuranda si il dadea pe gat in timp ce fata i se schimonosea de parca ar fi luat un medicament tare rau la gust.
Ma intrebam de ce bea daca i se pare atat de rau ...
Un pahar era de ajuns ca sa prinda curaj si sa declanseze criza de ...autoritate.
Atunci vocea i se ingrosa si spunea tot ceea ce nu putea sa spuna
inainte ....
Ziua urmatoare era mai tacut ca de obicei....