Si-i trecut de ora noua .....(are Marina Voica un cantec cu versurile astea -e pe undeva pe blog...)
Hai sa ne inveselim cu poezii , epigrame si citate despre ploaie pe care le-am cules de pe citapedia.ro cu care m-am delectat cateva ceasuri cautandu-le.
Definitia lui Valeriu Butulescu data ploii :Am convenit ca lacrimile cerului sa se numeasca ploaie.
Buletin meteo
Luni va fi niţel răcoare,
Marţi - şi burniţă şi ploi,
Miercuri – viscol şi ninsoare...
E clar: – Vara pică joi.
Plouă
poezie de Paul Constantin
De trei zile plouă–ntruna,
Peste tot sunt doar băltoace,
Vremea s–a–ntrecut cu gluma,
Şi–asta nimănui nu-i place.
Norii–s groşi şi negrii tare,
Frigul ne–a pătruns la oase,
Aşteptând un strop de soare,
Lumea stă mai mult prin case.
Un căţel speriat de moarte,
S–a ascuns sub scara noastră
Şi–ngheţat spaţiul împarte
Cu-un motan şi cu o broască.
Stau la geam, privind afară,
La vremea deloc frumoasă,
Îmi aprind calm o ţigară
Şi îmi zic: - Bine–i în casă.
Ploaia
poezie de Mitică Ion
Ploaia răpăie pe casă,
Fulgere se văd pe cer,
Noaptea tot mai grea se lasă,
Câinii urlă a mister.
De nimic nu mai îmi pasă,
Totul pare efemer;
Ploaia răpăie pe casă,
Fulgere se văd pe cer.
Atmosfera mă apasă,
Nu mi-e teamă, însă sper
S-o destind c-o Tămâioasă
Scoasă de la frigider.
Ploaia răpăie pe casă.
Misterul facerii...
Abia aseară, într-o doară,
De la tăticu am aflat:
Pe-atunci ploua cumplit afară
Şi n-avea bani de numărat.
Crochiu
poezie de Liviu Deleanu
Păşim în doi
Sub pletele bătrânei ploi
Şi-un vânt bezmetic ne adie
La ora udă şi târzie
A stropilor ce cad mereu...
Iar părul tău cu părul meu
Se-ating din mers – şi se sărută,
Precum în noaptea abătută
Deasupra mea şi-asupra ta
Doi pomi vecini s-ar săruta,
Sau cum o boare trecătoare
S-ar săruta cu-o altă boare.
Şi suntem tineri amândoi
Sub ropotul bătrânei ploi.
Epigrama
Cică epigrama bună
E ca ploaia cu furtună:
Câmpul râde, holda creşte,
Dar... pe cineva trăsneşte.
Telegramă
Renunţ vacanţă benevol.
Reumatismul vindecat.
Nu pentru c-am făcut nămol,
Dar m-a plouat de m-a uscat.
Plouă
evident George Toparceanu
Pe-aici când plouă, plouă îndesat,
Nu ţine ca la noi un ceas ori două.
Că ziua plouă, plouă pe-nserat,
Şi când se crapă iar de ziuă, – plouă.
În faptul zilei, streşinile plâng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng:
Pe-aici când plouă, – plouă, nu se-ncurcă!
Iar când s-arată soarele sărac.
De după nouri, ca să-ţi facă-n ciudă,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Că până la întoarcere, – te udă.
Există şi răstimpuri când se moaie,
Când parcă nu mai toarnă-aşa, de sus,
Şi cerul câte-oleacă, spre apus,
Se luminează puţintel – a ploaie.
Atunci se cheamă că e timp frumos
(Măcar că tot mai cade-un pic de bură),
Dar fumul din ogeac se lasă-n jos,
Şi porcul umblă tot cu paiu-n gură...
