Un Rasunet

Poemul „Un răsunet” al lui Andrei Mureșanu, redactat și publicat în timpul Revoluției de la 1848, a fost pus pe note în ziua în care autorul l-a recitat câtorva prieteni brașoveni, fiind cântat pentru prima oară la Brașov, într-o grădină din Șchei.
Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului, dar melodia pe care Andrei Mureșanu a pus versurile sale avea o largă circulație în epocă și nu i se cunoaște cu certitudine autorul. O versiune spune că însuși Andrei Mureșanu este autorul melodiei, iar alta susține că de fapt era o melodie cântată pe un text religios, ce purta numele "Din sânul maicii mele". Gheorghe Ucenescu susținea că el a fost cel care i-ar fi intonat-o, printre altele, la cererea poetului, care căuta o melodie potrivită pentru versurile sale, deci el ar fi „autorul moral” al melodiei.(de la Wikipedia citare).
In anul 1990 devine imnul de stat al Romaniei cu titlul "Desteapta-te, romane!".La ocazii festive se interpreteaza strofele 1,2,4 si 11.

Desteapta-te, Române, din somnul cel de moarte,
În care te-adâncira barbarii de tirani!
Acum ori niciodata croieste-ti alta soarte,
La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani!

Acum ori niciodata sa dam dovezi la lume
Ca-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume
Triumfatori în lupte, un nume de Traian!

Înalta-ti lata frunte si cata-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai asteapta si sar ca lupi în stâne,
Batrâni, barbati, juni, tineri, din munti si din câmpii!

Priviti, marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine,
Româna natiune, ai vostri stranepoti,
Cu bratele armate, cu focul vostru-n vine,
”Vieata-n libertate ori moarte!” striga toti.

Pre voi va nimicira a pizmei rautate
Si oarba neunire la Milcov si Carpati!
Dar noi, patrunsi la suflet de sânta libertate,
Juram ca vom da mâna, sa fim pururea frati!

O mama vaduvita de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fiii-si azi mâna d-ajutori,
Si blastama cu lacrami în ochi pe orisicare,
În astfel pe pericul s-ar face vânzatori!

De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasa,
Va cere ca sa trecem prin sabie si foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A carui plagi fatale si azi le mai simtim;
Acum se vâra cnuta în vetrele strabune,
Dar martor ne e Domnul ca vii nu o primim!

N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al carui jug din seculi ca vitele-l purtam;
Acum se-ncearca cruzii, în oarba lor trufie,
Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodata
Uniti-va în cuget, uniti-va-n simtiri!
Strigati în lumea larga ca Dunarea-i furata
Prin întriga si sila, viclene uneltiri!

Preoti, cu crucea-n frunte! caci oastea e crestina,
Deviza-i libertate si scopul ei preasânt.
Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina,
Decât sa fim sclavi iarasi în vechiul nost' pamânt!