Vremea asta e ca o vaduva mereu inlacrimata.Mai aude cate -o vorba de duh ( ca ,de , in lume traim) si- i scapa cate-un zambet si cateva raze de soare printre genele-i umede apoi o mustra constiinta si se porneste din nou pe plans varsand siroaie de lacrimi.
Mai bine decat sa stea tot cu acul in mana precum cusatoreasa asta a lui Diego Velázquez (n. 1599, Sevilla - d. 6 august 1660, Madrid)
sa se priveasca in oglinda precum Venus ,tot a lui Diego Velazquez :
Am sa-l pun si pe Dan Spataru sa-i cante poate o inveselim:
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu