Moment poetic

De cate ori deschid fereastra....(asta se rosteste cu un ton deosebit de grav dupa care urmeaza un moment de suspans in care dvs.asteptati.....asteptati....asteptati....)
..............................................
..............................................
..............................................
De-atatea ori o-nchid la loc.


Asa s-a intamplat si azi dimineata foarte devreme cand am vrut sa o vad si eu pe Venus facandu-i ochi dulci Soarelui,dar blocul de 10 etaje din fata blocului meu mi-a taiat orizontul si ....n-am vazut nimic.Unde mai pui ca si ploua  cu galeata.
Drept urmare o cred pe NASA care a avut mai mult noroc si a reusit sa filmeze tot.Iata o fotografie:

Venus  ar fi punctul acela negru....da....  negrul  e  o culoare eleganta....
Peste 105 ani poate am mai mult noroc si fac si eu o poza....

Desigur ,exista multa poezie in aceasta intamplare ,dar  eu voiam sa va trimit la culcare cu o poezie  a lui
Alexandr Puskin (n.6 iunie 1799-10 februarie 1837),cel mai mare poet rus.

Eu Te-am Iubit

Eu te-am iubit si poate ca iubirea
În suflet înca nu s-a stins de tot;
Dar nici neliniste si nici tristete
Ea nu îti va mai da, asa socot.
Fara cuvinte te-am iubit, fara nadejde,
De gelozie, de sfiala chinuit.
Dea Domnul sa mai fii cîndva iubita
Asa adînc, asa gingas cum te-am iubit.


Asta ,e....Noapte buna !