marți, 4 decembrie 2012

Moment poetic

Din lirica poetului Rainer Maria Rilke (n.4 decembrie 1975-d.29 decembrie 1926)

in traducerea lui Paul Abucean  ("Limba Română este linia directă a lui Dumnezeu. Îl puteţi contacta şi prin germană, dar numai dacă aveţi numărul de interior al lui Rilke."aforism de Paul Abucean )

.







                              
Drumuri către nicăieri  

drumuri către nicăieri                              
între două crânguri                                 
dinspre gânduri şi păreri
spre păreri şi gânduri

drumuri ce de multe ori
n-au nimic 'nainte
doar cât spaţiu vor cuprinde
ochii trecători



Toamnă
E timpul, Doamne. Vara lungă fu.                           
Întinde-ţi umbra pe solare ceasuri,                                                                
şi pe izlazuri mână vântu-acu.                                                           

În ultimele fructe pune gust,
mai dă-le două zile de căldură.                                    
Îndrumă cea din urmă picătură
de miere să se împlinească-n must.

Cel fără casă, nu-şi va mai clădi;
cel singur, şi mai singur va rămâne.
Va tot citi, răvaşe va compune,
şi pe alei incerte va porni
cu foşnetul de foi să se îngâne.


Cântec de dragoste

Cum să-mi ţin sufletul acesta - cum                                        
să nu se atingă de al tău? Cum să-l ridic
deasupra-ţi către altceva, din afară?
Ah, cum aş vrea să-l pot ascunde-acum,                                 
la adăpost, pierdut în miez de seară,
pe-un loc străin, tăcut, unde nimic
nu-i lung fior, de câte ori adâncu-ţi se-nfioară.
Dar orice ne atinge pe noi doi, e-o-mbrăţişare
şi ne cuprinde ca arcuşul care
din două coarde-acelaşi sunet smulge.

Ci cărui instrument îi suntem strună?
Ce cântăreţ ne poartă-n a sa mână?
O, cântec dulce!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu