..... a petrecut-o prozatorul Calistrat Hogas de la a carui nastere se implinesc astazi 165 de ani (n.19 aprilie 1847,Tecuci-d.28 august 1917,Roman)
in peregrinarile sale impreuna cu Pisicuta lui pe cararile Muntilor Neamtului.
" Eu am fost intotdeauna amant nestramutat al marilor privelisti ale naturii" afirma scriitorul lasandu-ne povestiri de mare valoare literara scrise in dulce grai moldovenesc.
Am ales aici cateva fragmente dintr-o povestire desprinsa parca dintr-o carte de literatura SF ,plina de umor , care ne prezinta o noapte petrecuta "In Muntii Neamtului" la o casa de padurar .Gazda :Mama Padurii si fiica ei Anita.
Sper sa aveti curiozitatea sa cititi intreaga povestire si inca multe altele....
..." O casă mică, cu înfăţişare destul de curată pe dinafară, cu prispă pe dinainte, acoperită cu scânduri, împrejmuită cu un gard de răzlogi şi, în ograda strâmtă, pe cât puteai deosebi prin umbră, câteva straturi, fie de ceapă, fie de usturoi, ba şi nişte tufe mai mari la o parte, care puteau prea bine să fie de cartofi. Şi fiindcă dinlăuntru licărea prin fereastra jumătate de sticlă, jumătate de hârtie, o lumină slabă spre afară, descălecai şi începui a bate cu pumnul într-un răzlog al gardului, care se cutremură şi răsună a sec."
.................................................................................................................................................................
"Când intrai în casă, mă încredinţai că, în adevăr, loc de mas nu prea era... Toată lungimea peretelui din fund, dacă lungime s-ar fi putut numi, era prinsă de o laviţă îngustă,care-şi arăta pe alocurea goliciunea-i unsuroasă de sub spărturile largi ale unui lăvicer vechi, cu care, chipurile, era acoperită; după uşă o cofă cu apă; de la marginea de deasupra a ferestrei până la încheietura dinspre uşă a peretelui, o scândură scurtă, scorojită şi îngustă se cumpănea, în chip de poliţă, pe două cuie lungi de lemn;pe poliţă, câteva hârburi vechi şi afumate, iar printre hârburi, fărmături uscate de mămăligă oacheşă; în colţul dimpotrivă şi sprijinit pe un pop de brad, se ridica un horn mic cu vatră rece, pustie şi fără cenuşă, iar pe vatră clipea, mijind, un capăt de lumânare de seu într-un poponeţ de lut...Ş-atâta tot."
..............................................................................................................................................................
Receptionera hotelului:
"Aşadar, gazda mea avea musteţi... şi când zic aceasta, înţeleg două şfichiuri de păr sure şi lungi, care se prelingeau în jos de pe amândouă laturile buzei de deasupra; ceea ce, în alte împrejurări, s-ar fi putut numi faţă era, de astă dată, o alcătuire împoncişată de ciolane,peste pudoarea cărora sta aşternut un săftian galben, cum îl apucase vremea; boţit pe alocurea sau întins până la lustru, când îl înţepa pe dedesubt vreun ciolan mai ascuţit... Şi nu ştiu cine să fi fost tras în lături de cele două şfichiuri de musteţi ca de cele două băieri ale unei pungi,de strânsese aşa de ascuţit şi în creţi aşa de mulţi şi de mărunţi gura rotundă şi în formă de smochină zbârcită a gazdei mele... de sub o cârpă murdară şi sucită pe cap,ţâşnea în toate părţile păru-i aspru, sur şi speriat; de sub streşina întunecoasă şi pustie a sprâncenelor şi de amândouă laturile de deasupra ale unui nas scorojit de vechime, licăreau adânc şi tremurător ochii ei mici, rotunzi şi slab însufleţiţi de o lumină umedă, stoarsă şi spălăcită...Şi de n-ar fi fost decât numai o pişcătură de babă, numai cât o şchioapă de înaltă, ai fi zis că duce în cârcă jumătate din globul pământesc... Aşa de mare şi de rotund era ghebul din spatele ei!..."
Fiica receptionerei ,cea care a dat numele hotelului:
"Ceea ce baba înţelegea sub numele mângâios de “hică-mea” era, de astă dată, un soi de Quasimodo de gen femeiesc, pentru alcătuirea căruia natura sleise, cu dărnicie, toate comorile sale de monstruozităţi... Astfel, între nişte umere largi şi fără nici o înclinare în jos, lipise, fără mijlocirea gâtului, un cap cât o stamboală de mare sau, mai bine zis, o claie de păr negru,aspru şi încâlcit la un loc cu paiele murdare şi gălbii ale strohului cald, din care chiar atunci se părea că ieşise; pe aceeaşi linie cu bolta frunţii înguste şi sub cele două arcuri negre ale unor sprâncene stufoase, zvârlise, ca cu mistria şi la întâmplare, două priviri albicioase şi holbate, din care o încremenire hipnotică stinsese parcă orice lumină;nasul, tupilat şi cu pântecele la pământ, îşi ridica în aer numai nările sale imense şi largi, deasupra unei guri spintecate până la urechi; iar de sub buzele-i groase,veştede, cărnoase şi răsfrânte una-n sus şi alta-n jos, înaintau spre afară două raghile rare de dinţi ruginiţi;câineştii, mai îndrăzneţi, încălecaseră peste amândouă încheieturile umede şi lucitoare ale buzei dedesubt; pe dreapta şi de sub barbă, atârna greu şi noduros, până în josul sânului, o traistă vie de piele caldă cu pete galbene,vinete şi roşii... Şi de n-ai fi ştiut că aceea e o guşă, ai fi zis că duce în braţe un copil schilod şi neisprăvit."
..............................................................................................................................................................
Camera de hotel :
".....dădui ocol casei spre a chibzui un loc mai potrivit
pentru cvartirul meu de noapte şi, spre marea mea bucurie,descoperii dindos şi
la lumina unui chibrit o poiată de scânduri plină cu fân, bine închisă de toate
părţile, afară de uşa care stătea în lături."
Pregatirea de culcare:
"Baba intră în casă şi trase uşa după dânsa. Aniţa rămase afară
şi se pierdu în noapte, eu umflai şaua şi desagii şi intrai în poiată cu
Pisicuţa de căpăstru...
Aprinsei, în loc de lampă, fitilul cu benzină al unei
mici chibritelniţi de buzunar, legai pe Pisicuţa într-un colţ al poieţii, îi
aruncai dinainte un braţ bun de fân, închisei şi înţepenii uşa pe dinăuntru cu
un par zdravăn, pusei şaua în loc de pernă şi, înfăşurat în manta, mă trântii
spre odihnă în fânul moale şi adânc.Stinsei lumina............"Concertul de la miezul noptii:
"Cât voi fi dormit nu ştiu, destul că, într-un târziu, mă deşteptai.....................................................................
auzeam sau mi se părea că aud, cel puţin, acum din înaltul cerului, acum din adâncul pământului, acum pe aproape, acum de departe,o muzică, o orchestră, o fanfară...
... Da! o instrumentaţie bizară din concertul căreia nu lipsea nici piculina, nici oboiul, nici trâmbiţa, nici flighehornul, nici contrabasul, nici ocarina,nici flautul, nici doba cea mare şi mai cu seamă cimpoiul,care acum se umfla cu ţipăt înalt de trişcă crăpată, acum se dezumfla cu fosăit de gâscă sau de cucuveică ce doarme sub o streşină de biserică... Şi nici într-un chip nu puteam prinde cu urechea depărtarea de la care venea această bizară orchestraţie wagneriană...
Clipe de groaza :
"... Şi în închipuirea mea cuprinsă de groază, mi se părea că văd pe babă cu botul mult mai ascuţit, cu părul mult mai speriat, cu musteţile mult mai lungi şi cu doi cărbuni aprinşi în loc de ochi, cum, sub lumina roşiatică şi fioroasă a lunii, diriguieşte, cu o vargă de alun, un taraf negru de duhuri necurate...
......................
Sus în aer ţipa o trâmbiţă cu sunet rupt, în podul poieţii răsuna o darabană, dinspre pădure sufla un cimpoi cu toate triştile sale, la stânga ciripea o piculină, sub picioarele mele fosăia ceva repede, greu şi înăduşit..."
Smuncii parul, deschisei uşa şi ieşii afară... Şi cred că, în clipa aceea, omenirea numără un erou mai mult... "
..............................................................................................................................................................
Afara era liniste....:
"Fanfara se depărtă şi, din concertul infernal, cel mult dacă mai străbătea până la mine, de peste întunericul pădurilor,bâzâitul depărtat şi nehotărât al cimpoiului... Tot nedumerit, dar cel puţin mai liniştit intrai în poiată....."
Muzica venea din interior :
"N-apucai bine să pun mâna pe uşă şi s-o închid, şi fanfara începu de pretutindeni mai îndrăcit....O răzvrătire se produse în toată fiinţa mea şi furia luă locul fricii... eram pe punctul de a descărca în toate părţile cele şase focuri ale revolverului meu, când in zăpăceala mişcărilor mele, privirea-mi se îngropă în lipsa neagră a unei scânduri din susul peretelui dimpotrivă...
Poiata era despărţită în două şi,pentru o clipă, cel puţin, mi se păru că pe spărtură izvorăşte diabolica fanfară până la mine!"
Descoperirea orchestrei :
" Iute îngrămădii fân peste fân, Pelionul peste Ossa, mă suii, mă acăţai, mă înălţai şi ajunsei la spărtură... Înaintai chibritelniţa şi vârâi capul... Privii în lături... Zarurile au fost aruncate....privii în jos... Şi acum mă mir că n-am rămas petrificat: silită de căldura culcuşului său de paie şi fără teamă de privirile oarbe şi discrete ale nopţii, fără grijă şi cu faţa-nsus, dormea... Aniţa; şi... Şi mă mir şi acuma că n-am rămas petrificat... iar din guşa ei cu umflări şi dezumflări ritmice, izvora infernala fanfară..."
Buna dimineata si ...ramas bun....
.............................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu