Paul Verlaine (n.30 martie 1844)
In parcul vechi si rece si pustiu
Trec doua umbre-n ceasul cenusiu.
Li-s ochii ofiliti,au buze moi
Si deslusesti cu greu ce-si spun in doi.
In parcul vechi si rece si pustiu
Nalucile isi fac trecutul viu.
-Iti amintesti extazul nostru vechi?
-Ce tot imi torci trecutul in urechi!
Dar astazi ma mai strigi pe nume tu
Si-n vis iti mai rasar eu oare? - Nu.
-Ah,zile dragi cum altele n-om sti,
Cand gurile ni se uneau! - O fi...
-Ce bolti albastre,ce sperante mari!
-Speranta-i azi prin norii funerari.
Si astfel merg starnind ovazu-n drum
Si noaptea ii aude doar prin fum...
vineri, 30 martie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu