Nu intentionez sa va prezint o lectie de istorie,dar ca sa ajung unde vreau trebuie sa fac aceasta introducere.
Batalia de la Solferino a avut loc la 24 iunie 1859, in nordul Italiei, unde armatele Frantei si Austriei (peste 320 000 oameni) s-au luptat cu inversunare timp de 16 ore. In urma confruntarii, numarul mortilor si al ranitilor de pe campul de lupta a fost de 40 000 . Batalia a reprezentat o victorie pentru francezi, dar costul a fost enorm: cadavrele erau asezate unele peste altele, iar ranitii zaceau neingrijiti.
La aceasta batalie a fost martor cel care avea sa devina fondatorul miscarii internationale de Crucea Rosie si Semiluna Rosie si anume:
Henry Dunant (n. 8 mai 1828 în Geneva, Elveția; † 30 octombrie 1910 în Heiden), din naștere Jean-Henri Dunant, a fost un om de afaceri elvețian și umanist de formație creștină. Fondează în 1862 "Comitetul internațional al asociațiilor de ajutorare pentru îngrijirea răniților" care din 1876 poartă numele Comitetul internațional al Crucii Roșii. Convențiile de la Geneva din 1864 acceptă și asimilează ideile publicate de Dunant în lucrarea "Eine Erinerung an Solferino". În 1901 a fost primul laureat al premiului Nobel pentru pace împreună cu Frédéric Passy.Henry Dunant venise pentru a-l intalni pe Napoleon III in interes de afaceri. El a fost martor al imaginii oribile de dupa batalie. Dezastrul umanitar rezultat din inclestarea beligerantilor l-a impresionat profund pe tanarul genovez. El a adunat oameni din satul invecinat si a petrecut trei zile, fara intrerupere, pentru a ingriji ranitii. Vorbele sale „Siamo tutti fratelli” (suntem cu totii frati) au deschis inimile voluntarilor, care au ingrijit deopotriva inamici si compatrioti.
Intors in Elvetia a scris si publicat cartea "O amintire de la Solferino" cu scopul de a aduce in atentia lumii cruda realitate a razboiului.
Cartea propunea doua idei care s-au dovedit a avea o importanta cruciala:
-infiintarea, in fiecare tara, a unei societati de ajutorare a ranitilor pe timp de razboi, alcatuita din voluntari;
-promovarea unui acord international care sa protejeze soldatii raniti pe campul de lupta si pe aceia care ii ingrijesc, oferindu-le astfel un statut neutru.
„O amintire de la Solferino” a avut o influenta foarte importanta. In mai putin de un an, ca urmare a propunerilor pe care le continea, a luat fiinta o organizatie mondiala. Meritul lui Dunant a fost acela ca a reusit sa convinga statele sa codifice si sa recunoasca obiceiurile razboiului.
La Conferinta internationala de la Geneva din octombrie 1863 s-a adoptat o emblema distinctiva :o cruce rosie pe fond alb (reversul steagului elvetian) cu scopul de a identifica si, prin urmare, de a proteja voluntarii care acorda ajutor soldatilor raniti. Astfel a luat fiinta, ca institutie, Crucea Rosie.
