E toamnă iar....

...sau pe româneşte :"Brumărel, surprinde-mă..."

Eu vă surprind (oare a cât-a oară?) cu poezia lui George Topârceanu "Octombrie" pentru că nu mă  satur niciodată  să citesc poeziile lui Topârceanu.

Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.

(Ah, unde naiba 'or fi cocoşii?)

Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.

(Hei, unde-ai pus barometrul ăla ?)

Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile…

(Ce zi e azi? Doamne, cum mai trece vremea...)

Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.

(Eu aş fi pus nişte maci pe hlamida aia...s-o întinerească  un pic...)
 
Şi cum abia pluteşte-n mers                                              
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -

Un liliac nedumerit  
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorit                                         
A doua oară…


(Da....cum se pricep  unele  să-i  zăpăcească...)