Toamna se numără bobocii....

Aici e toamnă  încă....E adevărat, au fost zero grade azi noapte  şi  de dimineaţă era un strat apreciabil de brumă peste vegetaţia care mai persistă în grădină. Dar  acum,  un soare strălucitor încălzeşte atmosfera.
Spuneam  că toamna se numără bobocii....Număr şi eu  bobocii mei  de .....pisică ! Alţii nu am....Deci :
1-Roşcata, 2-Bălţata, 3-Pestriţa şi 4-Negruţa.  Bineînţeles,  s-ar putea să fie varianta masculină a lor, dar încă nu ne putem da seama  pentru că nu avem voie să-i atingem. Mama lor e foarte vigilentă şi grijulie!
Au venit pe lume în 14 octombrie (i-a adus Sfânta Parascheeva !) , deci mâine vor avea două săptămâni !
Iată-i :

O să vă ţin la curent cu evoluţia lor. La mulţi ani, bobocilor!

Nu fiţi risipitori....

.... că vine iarna....proviziile sunt bune...

Nici amorul nu trebuie risipit....că vine iarna....

E toamnă iar....

...sau pe româneşte :"Brumărel, surprinde-mă..."

Eu vă surprind (oare a cât-a oară?) cu poezia lui George Topârceanu "Octombrie" pentru că nu mă  satur niciodată  să citesc poeziile lui Topârceanu.

Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.

(Ah, unde naiba 'or fi cocoşii?)

Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.

(Hei, unde-ai pus barometrul ăla ?)

Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile…

(Ce zi e azi? Doamne, cum mai trece vremea...)

Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.

(Eu aş fi pus nişte maci pe hlamida aia...s-o întinerească  un pic...)
 
Şi cum abia pluteşte-n mers                                              
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -

Un liliac nedumerit  
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorit                                         
A doua oară…


(Da....cum se pricep  unele  să-i  zăpăcească...)