miercuri, 9 aprilie 2014

Afară ploua ca şi toamna....

 ....şi-i urât....exact ca în poezia lui Demostene Botez, "Singurătate"

Afară plouă ca şi toamna şi-i urât,                             

Mă uit pe geam ca după tine, şi atât.

În mine toate amintirile te-aşteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie şi dreaptă.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
În mine nu mai este nici un gând.

Vreau să citesc şi-mi cad din mână cărţile;
Mă împresoară chipul tău din toate părţile.

Mâna ce mi-a-mprăştiat părul şi gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.

Rămân uitându-mă pe geam ca dupã tine
Şi tot aştept pe cineva ce nu mai vine.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu