Evreu de origine română, a trăit acele vremuri ruşinoase pentru omenire în care naţia sa a fost prigonită şi, poate, de aceea poeziile lui emană atât de multă tristeţe.
Iată una din ele :
Tristeţi
Îmi port ca pe-un copil bolnav tristetea,
prin parcu-n care frunzele, asemeni clopotelor plang;
si-aud cum creste nelinistea începutului de toamna departe,
si cum alearga pasarile ploii, pe acoperisuri negre si se frâng.
E-aceeasi amintire si-aceeasi deznadejde veche.
As vrea cu bratele tale de asta-vara sa ma cuprinzi;
pasesc pe urmele trecutului nostru, cum as merge dupa un om cunoscut,
si, totusi, nu-ti mai gasesc gestul, în lacul cu mohorâte oglinzi.
E pretutindeni, un aer apasator, ca de spital,
si pomii în despletiri, îsi spun mâhniri stiute.
Amintirea ta îmi închide drumul ca un mal,
si-mi simt gândurile, în pietrisul umed, cazute.
Asa: vino sa-mi ridici sufletul, ca pe-o coaja de copac,
si sa-mi citesti durerile închise – cuiburi de pasari triste,
acolo. Mâinile tale sa-mi fie deznadejdii, matasoase batiste,
si ochii tai, pentru copilul tristetelor mele, odihnitor hamac,
Vântul rascoleste cerul ca pe-o carte deschisa.
Aud fâsâitul foilor pe care-s scrise atâtea povesti dureroase.
... De departe vine prevestirea unui sfârsit apasator,
si eu îmi port tristetea ca pe-un copil, prin sali de spital reci si întunecoase.
Nu fiţi trişti....De mâine începe un alt calendar, poate mai norocos, aducător de bine...Să sperăm ....
Şi poezia lui Ilarie Voronca "Alt calendar " e mai puţin tristă ....e o amintire a dragostei din vară la început de toamnă...E frumoasă.... Citiţi :
Alt calendar!
Numele tau pe buza sau în minte
Cum taie unda pastravul mai iute
Chiar muta gura n-are sa te uite
(Ciungul misca-n gând bratul ca-nainte).
Speriosii ochi ramasi ca doua ciute,
Si pasarile, câte, prinse-n tinte
Nu stii? Treceam prin vad si-ti spuneam: "Tin-te
De gâtul meu". Te luam în brate: "Uite".
Râsul se lua la-ntrecere cu râul.
Ce fu mai fraged? Unda sau cuvântul?
Cocorii-si desfaceau în zare brâul.
Septembre clar. Mai gâfâie pamântul?
Mai vin convoaie de oglinzi cu grâul?
Numele tau pe buze... Numai vântul.
Numele tau pe buza sau în minte
Cum taie unda pastravul mai iute
Chiar muta gura n-are sa te uite
(Ciungul misca-n gând bratul ca-nainte).
Speriosii ochi ramasi ca doua ciute,
Si pasarile, câte, prinse-n tinte
Nu stii? Treceam prin vad si-ti spuneam: "Tin-te
De gâtul meu". Te luam în brate: "Uite".
Râsul se lua la-ntrecere cu râul.
Ce fu mai fraged? Unda sau cuvântul?
Cocorii-si desfaceau în zare brâul.
Septembre clar. Mai gâfâie pamântul?
Mai vin convoaie de oglinzi cu grâul?
Numele tau pe buze... Numai vântul.
