duminică, 5 februarie 2012
Semicentenar Mihai Bisericanu
LA MULTI ANI !
Actorul
Un singur om
se expune privirilor oamenilor
Se dezbracă gol-goluţ,
Îşi scoate până şi sufletul
şi îşi pune altul
Care nu-i aparţine
Dar i se potriveşte perfect
Şi aşa echipat
se expune,
se consumă,
se dezlănţuie,
plânge, râde,
face orice pentru ca ceilalţi
să se simtă bine,
să se recunoască în el.
Şi toţi ceilalţi râd,
sau plâng
Şi se bucură
Şi îl aplaudă
iar el - biet nătâng -
e fericit.
Apoi
toţi ceilalţi pleacă,
el rămâne singur
cu luminile stinse,
gol-goluţ, fără
nici un suflet
iar când şi-l pune pe al lui
constată deodată că
nu
i se mai potriveşte
e prea mare
ori prea mic
şi îl strânge
îl chinuie
şi îl face să sângereze pe
nătângul fericit
Şi apoi
singur,
doar cu urmele ospăţului
de aseară,
păşeşte aiurit printre ele
- fantomă rătăcită căutându-şi
tatăl ca să afle
adevărul -
în timp ce mângâie o floare,
o unică floare
primită de la frumoasa necunoscută
sau de la timida, pubera elevă
Şi surâzând cine ştie cărui gând năstruşnic,
căci cine ştie cu adevărat ce e
în sufletul lui,
se pierde uitat în
liniştea oarbă, asurzitoare
Şi apoi...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu