Să cred
Să cred nu ştiu în care Dumnezeu
Şi cui să mă închin nu am habar,
Dar am crezut şi crede-voi mereu
În Artă, în Moldova şi-n Cotnar.
Deci am pregatit cu mare "Arta" (de fapt le-am gasit pe net) niste sarmale moldovenesti dupa reteta ce am gasit-o in cartea aceasta:
si priviti ce minunatie a iesit :
Nu-i asa ca sunt apetisante ?
M-am pregatiti si cu cateva sticle de Cotnari:
si chiar l-am turnat in pahare...Pentru "Moldova" am gasit o fotografie cu viile din Cotnari si cred ca o sa-i placa:
Crezand ca l-am invitat la crama Pastorel mi-a raspuns asa:
Invitat fiind la cramă
Am răspuns, ca bun creştin,
Printr-o scurtă telegramă:
''Vin!''
Deci,sa-nceapa distractia !
Vazand sarmalele m-a intrebat:
-Cum s-ar defini sarmaua?
Vazandu-ma in incurcatura a raspuns tot el :
Vis inaripat al verzei ce-l avu cat a durat
somnul lung metamorfozic in butoiul de murat.
Potpuriu de porc si vaca, simfonia tocaturii,
imn de lauda mancarii, inaltat in cerul gurii.
O cocheta care-si scalda trupu-n sos si in smantana
si se-nfasoara in varza ca in valuri de cadana.
O abila diplomata ce-a-ncheiat o stransa liga
c-o bardaca de vin rosu si-un ceaun de mamaliga.
Oponenta din principiu si un strasnic adversar
pentru tot ce e dieta sau regim alimentar.
Un buchet de mirodenii, o frivola parfumata
ce te-mbie cu mirosuri de slanina afumata.
Locatara principala tine-n spatiu tolerate,
perle de piper picante, boabe de orez umflate.
O prozaica'nnascuta, cum s-o prinzi in prozodie
ca de cand e lumea, porcul n-a citit o poezie.
Un aducator de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iata-n cateva cuvinte, cum s-ar defini sarmaua!
Si vinului i-a dedicat o epigrama:
Bătrânului Cotnar nu-i sapă tronul
Vrun prinţ de viţă nobilă, ca el,
Vrun Cabernet, Pinot sau Ottonel,
Ci veneticul de pripas: sifonul!
Apoi mi-a dezvaluit secretul scrierii epigramelor bune:
Din coadă versul ca să sune,
Aşază-l bine pe picioare,
Adaugă patru rime bune
Şi nu uita să pui şi sare.
La sfarsit ne-a spus aceste doua epigrame:
Spuneţi şi copiilor
Spuneţi şi copiilor,
(Culmea ironiilor):
Am pus cap beţiilor
În Şoseaua Viilor!
Nu contrazice
Nu contrazice voia sorţii
Şi nu sfida stihiile!
Aşa fu scris: cei morţi cu morţii,
Iară cei vii cu... viile!
Mi-am amintit madrigalul Domnului Mircea Ionescu Quintus si am incheiat petrecerea astfel:
"Să-nchinăm paharul
Pentru Păstorel
N-a fost nici Cotnarul
Mai spumos ca el "
